A forma și a fi format
Nașterea copilului românesc
Povestea mea își propune să analizeze destinul primului grup de formare în terapia familială psihanalitică. O formare inceputa in 2008, care a fost în același timp o fundație, un grup cu părinți străini, două limbi și două istorii încrucișate. O transmitere și o moștenire teoretică.
Echipa a fost formată în două etape: la început a fost un proiect cu patru persoane, din care au rămas trei și apoi, într-o a doua etapă, a venit și al patrulea. Compoziția a fost eterogenă din punct de vedere al generației (vârste diferite), al sexului (trei femei și un bărbat) și al profesiei (un terapeut format în psihodramă care a lucrat cu grupuri și cupluri, un terapeut format în psihanaliză care a lucrat cu copii, un psihoeducator format, de asemenea, în psihodramă și un consilier școlar). Trei membrii echipei erau implicați în activități analitice personale.
Caracteristica acestei echipe a fost dubla sa funcție: să formeze și să fie formată, să observe și să traducă, să lucreze și să învețe, fiind simultan si frați și părinți ai grupului. Procesul a permis adoptarea și investirea echipei în funcția sa de părinte.
- Mitul fondator
Mitul fondator a pornit de la nașterea aceleiași mame și pentru grup și pentru echipă. Au fost doua momente in formarea echipei: un moment pre-oedipal cu o mama atotputernica care a ucis tatal si care isi creste copilul singura si un moment oedipal cu un cuplu de parinti care ofereu, o mama multumita si un tata care a adus interdictia si a aplicat legea. Echipa a functionat ca un spatiu de tranzitie intre Franta si Romania, intre strain si familie, o legatura care a permis miscarea si transformarea. Membrii au căutat să se poziționeze, să-și găsească locul și să intre în rolurile lor specifice.
Grupul a trecut, de asemenea, prin două etape de formare. O primă scindare a avut loc atunci când o parte din grup a plecat însoțind persoana care s-a retras din echipă. Despărțirea suerita de echipă a fost trăită și ca o separare a grupului. Acesta era format din psihologi care lucrau în cabinet sau în instituții și studenți.
- Grupul
Un grup care a venit să învețe cum să facă, să înțeleagă cum să asculte familiile, dar mai întâi să își asculte propria istorie. Povestea nașterii grupului trece prin mai multe etape pentru a se înscrie într-o filiație originală franceză și pentru a-și face filiația românească.
Grupul ca un copil-frate, care are aceeași mamă ca și echipa și care caută să se poziționeze în relația cu părinții săi. Să fie un frate pentru membrii echipei sau copilul echipei?
Grupul ca un „copil insuficient de bun”, o alternanță între obiectul bun și obiectul rău care a dat naștere la anxietăți de persecuție și a poziționat echipa într-o poziție de superego tiranic și grupul într-o poziție paranoică.
Grupul ca un copil abandonat, o angoasă depresivă care a permis analiza raportului prezență-absență și care a marcat ieșirea din iluzie și din ideal.
Dificultățile transmiterii, obstacolele din dispozitiv, angoasele morții și fanteziile de vinovăție au fost puse în joc pentru a crea un spațiu propriu, o identitate specifică. Formarea este o metodă de familiarizare cu o abordare. Dar este, de asemenea, un proces de grup, un proces complementar, o transmitere care necesită sprijin. Grupul a preluat istoria fundației și funcționarea echipei, care a încercat să stabilească o relație parentală după relația fraternă de la început.
Noul, tot ceea ce se întâmpla era perceput ca fiind pentru prima dată, grupul și echipa trebuiau să creeze împreună permisiunea de a-și imagina, de a reprezenta, de a exista, de a asculta și de a gândi. Urgența, pericolul de a se opri, de a muri, ca o constrângere de a acționa mereu „acum sau niciodată”. Gândirea psihanalitică, formarea și gândirea despre munca psihanalitică, descoperirea analizei, analistul, grupul și funcționarea acestuia.
- Dispozitivul
Marea provocare a fost cum să aranjăm dispozitivul pentru a face posibilă transmisia. Primul dispozitiv a propus o sesiune de lucru de două ori pe an, susținută de un psihanalist TFP franco-argentinian (dna Rosa Jaitin) și însoțită de o echipă de patru persoane: doi observatori și doi traducători. Între sesiuni, echipa a lucrat individual la traducerea autorilor și la lectură și au existat sesiuni de lucru comune pentru metodologia teoretică.
Cea de-a doua etapa a oferit, pe lângă sesiunile de lucru cu formatorii din Franța, și o sesiune științifică trimestrială pentru a lucra asupra textelor și autorilor.
Cea de-a treia etapa prevedea o sesiune de lucru lunară pentru echipă cu grupul, opt luni pe an și două sesiuni cu formatorii străini.
- Metoda
Metoda de lucru specifică a fost grupul operativ și psihodrama psihanalitică. Grupul operativ ca modalitate care a permis înțelegerea diferențelor culturale și a istoriei transgeneraționale, o istorie lungă marcată de momente traumatice, închisă, limitată, cu o funcție impusă de legea dictaturii comuniste, familia românească a trăit conform dictaturilor, o viață interzisă și în același timp și-a depășit limitele și a strigat violența. Pericol, crimă, foamete, lipsă, violență, deposedare, abandon… aceste familii au rămas fără casă, fără istoria care a fost ștearsă, fără casele care au fost demolate.
Psihodrama psihanalitică care la început s-a caracterizat prin scene imaginare amestecate, bisarice, incestuoase, nereprezentabile, purtând traumele transgeneraționale fără urme, dar cu taină, durere și suferință.
Să trecem de la identitatea francezo-argentiniana la crearea unei identități românești, să depășim fragmentarea care însoțește o formațiune străină trăită în secret și ilegalitate, să deschidem grupul care a fost închis pentru a se constitui și a proteja secretul. Pentru a face cunoscut lumii psihanalitice și pentru a face parte din lumea psihanalitică.
Și, în sfârșit, să creeze o asociație care să conțină această formațiune, ca certificat de naștere în România.
- Descriere profesionala
La scurta vreme dupa ce am absolvit Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei din cadrul Universitatii Bucuresti, prima mea intalnire a fost cu psihodrama, insa nu a durat foarte mult sa imi dau seama ca drumul meu se construia mai degraba spre psihanaliza.
Prima mea analiza persoanala a intarit aceasta convingere si s-a concretizat in debutul formarii in psihanaliza legaturilor in cadrul Asociatiei Apsylien (Asociatia de Psihanaliza a Legaturilor) din Lyon, Franta. Finalizarea acestei experiente formative foarte intense si bogate a coincis cu fondarea Asociatiei Romane de Psihanaliza a Legaturilor de Grup si Familie “Enrique Pichon Riviere” si recunoasterea apartenentei profesionale prin intrarea in cadrul Federatiei Europene de Psihoterapie Psihanalitica (EFPP) si Asociatia Internationala de Psihanaliza de Cuplu si Familie (AIPCF).
O a doua formare in psihanaliza relationala in cadrul Asociatiei Insight (Asociatia pentru Promovarea Psihanalizei Teoretice si Clinice) a completat acest tablou complex al gandirii si al interventiilor psihanalitice. Experienta clinica s-a construit atat prin intermediul practicii familiale si individuale, dar si prin interventiile grupale institutionale (grupuri de copii in gradinite, grupuri de personal medical in spital, grupuri de medici, grupuri de parinti sau grupuri de profesori).
Ea a fost completata de experienta didactica oferita de posibilitatea de a preda in cadrul programelor introductive din curricula universitara sau in cadrul scolilor de formare, dar si de experienta de a scrie pe tema familiei si a copiilor atat pentru publicul larg, cat si in reviste de specialitate sau capitole ale unor carti. Un interes aparte, care se pastreaza si astazi, a fost prezenta mea constanta in mediul radio unde am putut impartasi modul in care gandirea psihanalitica se intalneste cu viata de zi cu zi.
Astazi sunt presedintele Asociatiei Romane de Psihanaliza a Legaturilor de Grup si Familie, presedintele sectiunii de Cuplu si Familie din cadrul Federatiei Europene de Psihoterapie Psihanalitica, Editor sef al EFPP Book Series, secretar General al Asociatiei Internationale de Psihanaliza de Cuplu si Familie si membru al Consiliului Stiintific.
Psih. Cristina Calarasanu
Email: cpap.cristina@gmail.com
