Caterina Popescu – membru fondator al Asociatiei Romane de Psihanaliza Legaturilor de Familie si Grup EPR, psiholog, psihoterapeut adulti, copii si adolescenti si profesor consilier, gradul I.
Povestea EPR
Sunt momente în care, atunci când privim retrospectiv pentru a conștientiza mai bine motivațiile conștiente și inconștiente care ne-au determinat să alegem un anumit parcurs în evoluția noastră să concluzionăm că, o parte dintre căutările noastre au răspuns unor întrebări de ordin personal și, pe de altă parte, unor dileme profesionale.
Formarea în terapia familială psihanalitică a însemnat, pentru mine, găsirea unor răspunsuri atat în plan personal cât și in plan profesional. Cum spunea F. Mauriac în Viața lui Racine, “cine nu s-a dedat, oare, unor căutări febrile în privința propriei familii, citind cu ardoare corespondențe vechi, în speranța de a descoperi la cei dispăruți, ceva din propriul său mister?”.
Am înțeles, după câțiva ani de formare, că terapia psihanalitică grupală și, în special familială, necesită timp. Un timp suficient de îndelungat nu doar pentru achiziția cunoștințelor și conceptelor teoretice, cât, mai ales, un travaliu de grup care s-a realizat în grup la începuturile lui 2008, când Rosa Jaitin a venit în România pentru a începe formarea.
Ne adunasem un grup de oameni, fiecare cu alt parcurs academic, cu alte tipuri de experiențe clinice, fiecare cu particularitățile sale psiho-individuale. Ceea ce era interesant a fost faptul că, am reușit, într-un timp relativ scurt, să găsim o sarcină comună, sa suportăm împreună tensiunea intra-grupală și să punem în funcțiune un dispozitiv de formare.
Rosa Jaitin ne-a transmis cele două curente de gândire care au participat la formarea ei de-a lungul anilor: cel al școlii psihanalitice franceze și cel al școlii de gândire argentiniene, aducând cu ea dubla sa origine, moștenirea culturală, socială, psihanalitică a acestor țări. Ne-a pus în legătură, în anul următor cu colega sa, Christiane Joubert, doctor în psihopatologie clinică, psihanalistă de cuplu, familie și grup.
Atât Rosa cât și Christiane ne-au pregătit pentru ceea ce înseamnă lucrul cu o familie sau cu un cuplu în co-terapie, împreună cu un coleg. Ceea ce am experimentat în al doilea an de formare a fost recunoașterea faptului că, în cazul unor familii problematice, relațiile interpersonale dintre cei doi terapeuți care lucrează împreună sunt aboslut esențiale pentru analizarea tuturor tipurilor de situații imprevizibile care apar într-o familie aflată în tratament.
În acest spațiu tranzițional, legăturile dintre noi s-au articulat în plan simbolic cu ceea ce Rosa și Christiane ne-au transmis într-o etapă inițială. Ceea ce aflam, experimentam, trăiam era nou și diferit față de tot ceea ce învățasem până atunci în anii de facultate, la alte cursuri, conferințe, simpozioane sau din schimburile cu alți profesioniști.
Unul dintre conceptele și, ulterior, modalitățile de a gândi care m-au însoțit tot timpul de atunci încoace este cel de ascultare psihanalitica a grupului familial. În grupul de formare apăreau cel mai des întrebarile legate de: cum putem asculta un grup familial, cum putem analiza legăturile dintre membrii unei familii, ce facem cu familiile care nu manifestă niciun proces de elaborare mentală și multe altele. “L’ecoute” în limba franceză are un alt sens decât “a asculta” din limba româna care presupune un tip de obediență, de supunere. Nu este același lucru nici cu mai nou folosita expresie “ascultare activă” care înseamnă să asculți cu atenție interlocutorul pentru a te asigura că ai înțeles ceea ce spune, pentru a-i da un răspuns în cunoștință de cauză, logic, rațional.
“L ecoute psychanalytique du groupe” semnifică o postură în care se află analistul care îi permite să condenseze senzații, trăiri emoții, fantasme, gânduri pentru a le putea, ulterior, restitui prin cuvânt celorlalți membri ai grupului după ce a trecut toate acestea prin filtrul subiectivității personale.
Propriu-zis, alegeam, asociind liber, terapeutul, părinții, copiii, bunicii, alte rude sau persoane importante pentru scena inițială. Construiam o familie imaginară, fiecare aducând o părticică din sine și puneam laolaltă, în circulația fantasmatică ceva ce aveam să întâlnim ulterior in realitate.
Apăreau întrebările de tipul: Cine este pacientul în această familie? Cum putem recomanda un dispozitiv de cuplu atunci când cererea este făcută pentru un copil și în ședințele preliminare apărea că el este portavocea suferinței cuplului respectiv? Cum putem lucra cu violența sau cu comportamentele distructive ale căror manifestări au loc în ședință? Ce înseamnă cadru? Cum lucrăm cu secretele de familie, doliile neelaborate, angoasele arhaice, ce poate fi interpretat și când pentru a fi auzit și pentru a dobândi un sens?
În grupul de lucru (grupo operativo), în această arie imaginară co-construită, am avut șansa să gândim, sa formulăm ipoteze, pregătindu-ne pentru lucrul cu realtitățile psihologice ale unei familii.
Lucrul în grup a permis circulația fantasmatică în care fiecare dintre noi și-a dezvoltat, în anii de formare un tip de libertate interioară de gândire și a avut acces la libertatea de gândire a celuilalt, având ca scop dezvoltarea capacității de a lucra cu suferința pe care o aduce familia în terapie. Toate acestea s-au întâmplat în cadrul unui proces de afiliere la terapia familială psihanalitică.
Am încheiat formarea în psihanaliza legăturilor de grup și familie susținând un memoriu de validare în cadrul Apsylien. Sunt membru fondator al Asociației Romane de Psihanaliză de Grup și Familie E. P.-Riviere.
Sunt în formare în psihoterapia psihanalitică în cadrul Asociatiei Insight pentru promovarea psihanalizei teoretice și clinice.
În prezent lucrez în psihoterapie individuală cu adulţi, copii şi adolescenţi, la cabinet, precum şi în psihoterapie la distanţă – prin telefon şi terapie online (Skype, WhatsApp). De asemenea, sunt profesor consilier, gradul I la Liceul de Arte “Marin Sorescu ” din Craiova unde predau discipline socio-umane (psihologie).
Psih. Caterina Popescu
Email: caterina_popescu@yahoo.co.uk
