Anca Ganciu – membru fondator al Asociatiei Romane de Psihanaliza Legaturilor de Familie si Grup EPR, psiholog, psihanalist de cuplu si familie, coordonator de grup operativo, formator, Romania.
Au trecut 15 ani de la primul contact cu psihnaliza legaturii si am scris o poveste pentru a explica cum a aparut acest proces de formare. Totul a inceput cu o scrisoare in care imi aratam interesul meu pentru formarea in psihanaliza familiala.
Acest primul pas mi-a dat puterea si curajul de a continua. Experientele mele au fost foarte intense si contradictorii. Pe de o parte, am crezut ca dorinta mea este prea indrazneata si nejustificata, ca suntem foarte departe, intr-o tara mica in care psihanaliza era in plina reconstructie dupa ruptura din timpul comunismului.
Pe de alta parte, primirea unui raspuns m-a incurajat si oferta de a ma pune in contact cu un alt psihanalist care se ocupa de relatiile internationale mi-a dat incredere.
Am contactat-o pe Psihanalista Rosa Jaitin si am pastrat legatura cu ea prin e-mail in perioada 2006 – ianuarie 2008, cand ne-am intalnit pentru prima data in Romania.
Istoria formarii TFP
În căutarea psihanalizei de legătură
Au trecut 15 ani de la primul contact cu psihnaliza legaturii și am scris o poveste pentru a explica cum a apărut acest proces de formare. Este evident pentru mine acum că aceasta a fost o munca de cercetare și de aici apare întrebarea: „Ce am căutat?” „. Apoi mai apare o întrebare: „Cine este pacientul? Lucrand cu copii am inceput sa primesc cereri de psihoterapie sau intervenție terapeutică cu diferiti membri ai unei familii. Adesea părinții sau doar mama ne cereau ajutor pentru copilul care avea simptome diferite sau uneori și pentru relația lor.
- Care sunt membrii familiei care vin? Cine are nevoie de ajutor? Cine va rămâne în terapie?
Din primele interviuri, am observat că in general mamele au fost cele care au căutat ajutor și deoarece copii manifestau in general simptomul care ii aduceu in psihoterapie. Au existat și cazuri în care relația părintească mi s-a părut a fi cauza disfuncției sau suferinței familiale.
Ceea ce ascultam era faptul că toți membrii familiei erau afectați, îngrijorați, revoltați, confuzați, sufereau și într-un fel, toți cereau un fel de ajutor. A păstra pe cineva și a-i exclude pe alții ni s-a părut din ce în ce mai nefiresc.
Întrebarea „cine este pacientul?” „, Am găsit-o în aceeași propoziție, după trei ani de când am formulat-o, ca titlul unui capitol al unei cărți scrise de doi psihanaliști argentinieni (I. Berenstein și J. Puget, Psychanalyse du lien).
- În acel moment, am căutat răspunsul în cărți și printre colegii mei
Mai târziu, vom învăța conceptul de legătură și vom descoperi suferința legăturilor de familie, ascultând de asemenea legătura și nu discursul evident al diferiților membri ai familiei.
Am avut o discuție cu colegii francezi în cadrul seminarului „Temerile liderilor de grup” de la Bachasse, în iulie 2009, unde au fost surprinși de modalitatea de cercetare și dezvoltare, o lume, necunoscută până în acel moment: psihanaliza legăturii.
Am găsit diferite pagini în care citesc texte, articole, cărți, autori, formatori, prelegeri pentru psihanaliza familiei. În mai 2006, am găsit reclama pentru primul Congres în psihanaliză de cuplu și familie, la Montreal și am vrut să ajung acolo. Dar, nu a existat nicio posibilitate, mi-am păstrat dorința și am împărtășit-o cu un coleg care era interesat de acest domeniu.
Printre oamenii pe care i-am întâlnit pe internet, am ales-o pe doamna Elisabeth Darchis pentru a scrie o scrisoare în care îmi povestisem interesul meu pentru formarea în psihanaliza familială.
Scrisoarea a fost primul pas și mi-a dat puterea și curajul de a continua. Experiențele mele au fost foarte intense și contradictorii. Pe de o parte, am crezut că dorința mea este prea îndrăzneață și nejustificată, că suntem foarte departe, într-o țară mică în care psihanaliza era în plină reconstrucție după ruptura din timpul comunismului. Pe de altă parte, primirea unui răspuns m-a încurajat și oferta de a mă pune în contact cu un alt psihanalist care se ocupa de relațiile internaționale mi-a dat încredere. Am contactat-o pe doamna Rosa Jaitin și am păstrat legătura cu ea prin e-mail în perioada 2006 – ianuarie 2008, când ne-am întâlnit pentru prima dată în România.
A fost necesar să construim o modalitate pentru a avea succes în pregătirea noastră în psihanaliza familiei cu un antrenor care a trăit și a lucrat în Lyon de cele mai multe ori, dar care a fost și profesor asociat la Universitatea din Paris și Buenos Aires. În plus, vorbea franceză și spaniolă, corespondența noastră fiind în franceză.
Am început să formăm o echipă care inițial avea patru membri care lucrau în același loc. Acum, după trei ani, îmi amintesc de dificultățile pe care le-am simțit în formarea echipei, în transmiterea informațiilor despre psihanaliza familiei și despre formator, în găsirea modului de a căuta persoane interesate pentru a forma un grup.
Am vrut să aflăm prin corespondență cu doamna Rosa Jaitin ce aveam de făcut, am vrut să ne cunoaștem, i-am trimis informații despre pregătirea noastră, despre munca noastră. Ea ne-a trimis bibliografia, structura instruirii și am încercat să stabilim împreună data pentru a ajunge în Romania. În acest moment avem sarcina de a transmite altora ceea ce am ajuns noi să aflăm despre psihanaliza legăturii.
Se știau puține lucruri despre bibliografie și despre posibilitatea de a cumpăra cărțile de TFP. În plus, experiențele noastre au fost contradictorii. Întrebări precum „la ce ne așteptăm de la acesta formare?”, „Cum vom plăti pentru formare?” și incertitudini, bucurie, entuziasm, furie, abandon … toate acestea ne-au însoțit.
În vara anului 2007 am început să facilităm întâlnirile de grup, munca psihodramatică cu scopul de a forma un grup cu cei înregistrați care au arătat curiozitatea și dorința de a începe formarea.
În ianuarie 2008, când ne-am întâlnit prima dată cu Psihanalista Rosa Jaitin, eram doi oameni care făcusem parte din echipă la început, eu și Claudiu și o nouă persoană, Caterina, care avea rolul de traducător. Grupul era format din trei persoane. Am ajuns să o cunoaștem față în față la Rosa Jaitin și am luat legătura cu metoda de lucru timp de două zile. Am lucrat pentru prima dată la grupul operativo care ulterior va deveni foarte bine cunoscut de noi și care va fi folosit în timpul tuturor întâlnirilor cu formatorii francezi. Deci, în ianuarie 2008, ne-am întâlnit cu un nou mod de învățare și de lucru, cu un formator străin, cu nevoia de traducere și cu toate dificultățile unui astfel de proces.
Lucrarea de traducere a fost dificilă. Conceptele erau noi și nu existau termeni deja stabiliți la noi. Legătura, ascultarea, recuzita, megafonul, depozitarul, depozitul, nucleul aglutinat, au fost puncte dificile în traducere și în 2009 am decis să scriem un dicționar pentru a prezenta conceptele specifice ale psihanalizei legăturii. in limba romana.
Psih. Anca Ganciu
Email: ancaganciu90@gmail.com
