Rene Kaes prezinta cartea Rosei Jaitin
Rene Kaes prezinta cartea Rosei Jaitin: Iata o lucrare care deschide un camp de cercetare niciodata pe deplin explorat. Ea se inscrie intre publicatiile acestor ultimi ani despre legatura fraterna si exploreaza un aspect tragic al acestei legaturi, cel al incestului. Cu siguranta, miturile si literatura universala nu omit sa ne arate diferite destine, dar literatura psihanalitica a subapreciat mult timp atat in clinica cat si in teorie, una ascunzand-o pe cealalta, specificitatea complexului fratern si mizele psihice ale legaturilor care se intemeiaza acolo. In lipsa unei clinici a complexului si a incestului fratern, nu exista o veriga esentiala pentru a construei o teorie psihanalitica a legaturii care se innoada intre frati si surori.
Acestei saricini i s-a dedicat Rosa Jaitin in cursul ultimilor ani. Rezultatul este dintre cele mai stimulante. Lucrarea pe care ea ne-o prezinta se inscrie intr-un parcurs deja lung de cercetare si de practica clinica cu grupurile de copii. Atunci cand am facut cunostinta cu Rosa Jaitin in Argentina in 1985 ea publicase un anumit numar de lucrari despre joc, lectura si invatare, despre cresa si despre grupurile de copii. Era profesoara de psihologie a educatiei la Facultatea de Psihologie a Universitatii din Buenos Aires unde lucra in grup asupra problemelor de invatare. Totusi, interesul sau principal se indrepta din ce in ce mai ferm catre clinica psihanalitica grupala si familiala in care se formase mai ales cu E. P. Riviere, J. Puget, M. Bernard si F. Ulloa.
Dar investirea sa era inca si mai larga: fara sa cedeze nimic din necesitatea de a tine seama de realitatea psihica, ea a completat-o hranindu-se din ceea ce a fost angajamentul politic al celor care au rezistat dictaturii impuse in Argentina din 1976 pana in 1983. Un angajament platit adesea cu excluderea din universitate, cu exilul sau cu moartea. Asemenea experiente influenteaza ascultarea realitatii psihice atunci cand ea este atat de brutal afectata de politica. Urma ei se intrezareste in cel putin doua teme care traverseaza reflectia sa in aceasta lucrare: atentia indreptata asupra proceselor de transmitere, slabiciunilor lor, resurselor; introducerea unei noi axe de cercetare cu notiunea unui organizator politic al legaturii fraterne.
Este aici o intrebare asupra careia cititorii francezi vor fi in special sensibili. Rosa Jaitin expune aici o contributie originala asupra unei chestiuni profund ancorate in politic, in imaginarul sau ca si in viziunea sa (“Liberate, Egalitate, Fraternitate”), asa cum a aratat-o istoricul Marcel David si psihanalistul Jacques Andre in analizele lor asupra temei fraternitatii in miscarile sociale nascute de Revolutia franceza. In 1991 Rosa Jaintin paraseste Buenos Aires pentru a veni sa se instaleze in Franta: ea isi continua activitatea sa de psihoterapeut, dezvolta lucrul psihanalitic de grup si de familie si intreprinde sub directia mea o teza de doctorat in psihologie pe care o sustine la universitatea din Lyon in 1995 asupra “Reprezentarii spatio-temporale a spatiului epistemic la studentii argentinieni si francezi”.
Ea face aici dovada unei exceptionale capacitati de lucru, a unei analize a caracteristicilor obiectului sau de studiu, intotdeauna mai aproape de clinica, adesea in tensiune cu referintele teoretice asupra carora a recurs. Aceasta tensiune este probabil miscata de nesatisfacuta sa curiozitate care plaseaza in inima tuturor demersurilor sale o problematica infinita, cea a dorintei de a sti, in care ea situeaza inscrierea si resortul ca sa nu zicem sustinerea in corpul si in spatiul grupului. Cititorul va regasi dovada in mai multe locuri. De-a lungul anilor, R. Jaitin ocupa locul care revine competentei sale, in Franta si in strainatate in asociatiile de psihoterapie psihanalitica de grup si de psihoterapie familiala psihanalitica. Ea preda la Universitate asigurand la randul sau in aceste institutii transmiterea mostenirii argentiniene si a afilierilor sale franceze.
Originalitatea operei pe care ea ne-o prezinta tine fara indoiala pe de o parte de aceasta dubla referinta, de metisajul sau. Dar experienta sa bogata si gustul sau pentru cercetare au condus-o sa aduca transformari considerabile in practica sa si in cadrele sale de referinta teoretice si sa dea gandirii sale o puternica originalitate. Sursa principala a muncii sale este clinica psihoterapiei familiale psihanalitice. Chiar atunci cand anumite observatii dintre cele mai clarificatoare au fost efectuate in institutiile pentru copii, ascultarea sa a fantasmelor si a traumatismelor consecutive actiunilor incestuoase in fratrii este profund impregnata de experienta psihoterapiei familiale psihanalitice. Atentia sa asupra diverselor componente psihice care conduc la trecerea la actul incestuos o dovedeste: nediferentierea intre generatii, slabiciunile anvelopei familiale si nerecunoasterea fratelui ca un altul sunt indicii constante specifice diferitelor configuratii ale incestului fratern. Din practica psihoterapiei familiale condusa de mai multi terapeuti, Rosa Jaitin isi extrage metodologia nascuta din conduita psihanalitica a grupurilor: in fata anumitor familii si dupa consistenta alegerii mutuale a terapeutilor, fantasmele incestuoase sunt reactivate intre ei, si aceasta reactivare intertransferentiala deschide o cale specifica cunoasterii rezistentelor si transferurilor.
Printre intrebarile pe care le pune R. Jaitin mai multe dintre ele sunt aproape de cele cu care am incercat sa lucrez. Aceasta proximitate ma face atent la ceea ce ne-a devenit comun si la ceea ce ea aduce pe cont propriu. Iata doua exemple. Adesea mi-am indreptat atentia asupra utilitatii de a distinge intre doua niveluri de analiza: acela al complexului fratern si acela al legaturii fraterne. Complexul fratern desemneaza o organizare fundamentala a dorintelor amoroase, narcisice si obiectale, de ura si de agresivitate vizavi de acest “altul” in care un subiect se recunoaste ca frate sau ca sora. Aceasta definitie larga duce la aparitia faptului ca complexul fratern nu corespunde necesar existentei reale a legaturilor fraterne asa cum au aratat-o analizele subiectilor care au fost copii unici si in special frumoasele studii ale lui Benson si Pryor asupra prietenului imaginar, si ale lui Sutherland si Bion asupra geamanului imaginar, parti ale eului detasate de clivaj si reinventate de subiect.
Daca complexul se fondeaza, pentru o parte, in legaturile interpersonale si intergenerationale constituite in istoria infantila, el nu se confunda cu aceste legaturi. Aceasta semnifica faptul ca complexul fratern are o existenta si o consistenta independenta in legaturile fraterne. Complexul fratern inscrie in psyche structura relatiilor intersubiective organizate de reprezentarea inconstienta a amplasarilor corelative pe care le ocupa subiectul, “fratele” si “sora”. Aceasta reprezentare inconstienta este fantasma unei actiuni psihice in care “fratele” si “sora” sunt actorii.
Corelativul acestei propuneri este ca daca aceasta reprezentare se organizeaza in raport cu obiectul dorintei mamei si/sau tatalui, ea poseda cu toate astea consistenta sa proprie. Unul din aporturile R. Jaitin nu este doar de a arata ca fantasma incestuoasa este o componenta a complexului fratern, ci si de a aminti ca toate fiintele umane sunt muncite de fantasme de incest fratern: este o fantasma universala, chiar daca realitatea legaturii fraterne nu este indeplinita, pentru ca dublul bisexual intern este obiectul unei dorinte. Conteaza totusi sa distingem intre incest fantasmat si incest infaptuit: “Incestul infaptuit distruge legatura si va fi o ucidere a fratelui ca altul”.
Legatura fraterna desemneaza un alt nivel de analiza: ea pune in joc raporturile intre diferite complexe ale fratilor si surorilor atunci cand ei sunt in relatie. In cercetarile mele, m-am preocupat mai ales de a intelege cum complexul fratern este unul din organizatorii psihici inconstienti ai legaturii fraterne. Ca toate legaturile, aceasta integreaza de asemenea, relatiile intre fantasme, imago-urile, relatiile de obiect, identificarile, mecanismele de aparare, ale subiectilor care innoada intre ei o legatura. Ca toate legaturile, legatura fraterna implica fundamental diverse modalitati de aliante, constiente si inconstiente, care fac sa tina impreuna spatiul realitatii psihice a legaturii.
Complexul fratern si legatura fraterna formeaza astfel doua niveluri ale analizei categoriei fraternalului, si aceste doua niveluri se articuleaza. Era intr-adevar util de a da o extindere suficient de larga notiunii de legatura fraterna: R. Jaitin o aplica membrilor unui grup din mai multe generatii consagvini sau nu: este evident sa se tina seama de evolutia structurii familiale cand aceasta este asa-zis recompusa. Aceasta apartenenta de fapt la un grup din aceeasi generatie nu este suficienta pentru a califica legatura ca fraterna, doar prin derivatie metaforica, nici a specifica incestul fratern.
Asta pentru ca ea considera ca legatura fraterna si grupul format din frati si surori are consistenta lui in modul de a se inscrie in romanul familial si in filiatia intergenerationala, adica intr-un intreg imaginar, real sau simbolic. O problema intra in dezbatere: incestul are el aceeasi consistenta psihica asa cum pare s-o gandeasca autoarea, daca este inteles direct intre frate si sora sau daca se realizeaza “indirect, cu semeni care iau simbolic aceasta functie?” Din punctul meu de vedere eu cred ca este convenabil de a mentine o distinctie intre ceea ce, intre semeni, releva realizarea unei fantasmatici incestuale (este cazul in anumite cupluri), si ceea ce intre frate si sora (in sens generic) consta in realizarea transgresiva a incestului.
Categoria care face diferenta este cea a interdictiei incestului, bariera ridicata impotriva aneantizarii altuia si impotriva distrugerii schimburilor sociale. Este vorba de tema profunda din Totem si Tabu. O a doua reflectie mi-a fost inspirata de notiunea de aparat psihic fratern. Modelul aparatului psihic grupal a cunoscut deja mai multe versiuni: A. Ruffiott a inaugurat seria pentru a descrie consistenta pshica a grupului familial. Alti cercetatori au utilizat acest model pentru a descrie un aparat psihic de cuplu, de echipa sau de institutie.
Rosa Jaitin propune o noua extensie numind aparatul psihic fratern dispozitivul organizator al realitatii psihice a grupului fratern sau a legaturii fraterne. Modelul aparatului psihic grupal pare a fi dobandit ceva pertinenta, daca pus in experienta diverselor configuratii de legatura el descrie cum se articuleaza formatiunile si procesele spatiului intern, in special al grupurilor interne, cu procesele si formatiunile proprii grupului si legaturilor de grup. Am construit acest model pentru a face inteles travaliul psihic specific furnizat intr-un spatiu si timp diferite de spatiul – timp intrapsihic.
Acest travaliu de legare si de transformare a materiei psihice este de asemenea un travaliu de consolidare a anumitor mecanisme individuale, de aparare prin refulare, negare sau stergere, si este de asemenea un travaliu de creare de noi entitati comune, impartasite. Problema este de a caracteriza cum lucreaza acest aparat in configuratiile de legaturi organizate pritr-un ordin al realitatii specifice: familia nu este o echipa, si fratria este un sub-ansamblu al familiei. Conteaza deci a califica, si este unul din aporturile R. Jaitin cum structurile de relatie fondate pe ritmurile si modalitatile de intalniri intre frati si surori confera fiecarei fratrii un stil si o identitate proprie.
Notiunea sa a unei morfogeneze a legaturii fraterne apare aici dintr-un mare interes teoretic pentru ca ea se inscrie cu rigurozitate in analiza structurii si procesului legaturilor familiale. Rosa Jaitin aduce cateva contributii notabile la intelegerea psihanalitica a tempourilor, a temporalitatii si timpilor familiali. Vom fi atenti la notiunea de proto-ritm: ea descrie “forme de figurare arhaice, repetitive si monotone ale legaturii familiale” care se repeta in procesul psihoterapiei familiale. Iata, printre altele, un exemplu al acestei articulari intre clinica si teorie care sustine demersul autoarei. Cartea sa aduce psihoterapeutilor rezultatul unei cercetari inovatoare si inventive. Fie ca lucram cu un subiect singular sau cu un ansamblu de subiecti innodati in legaturile lor de suferinta, toti sunt uniti prin chestiunea centrala a incestului fratern care, dincoace si dincolo de dimensiunile sale psihologice, se impune ca figura aberanta de dorinta si marturie a modalitatii sale de nefericire in civilizatia noastra.
Autor – Psih. Rene Kaes
